Editorial P.M. MARCOCI
România trece printr-o furtună perfectă care, ca de obicei, se termină cu circul perfect. Din fericire, când vine vorba de circ, justița românească joacă și pe scenă, este și spectatoare în lojă, asigură și critica de specialitate. Și uneori rupe și biletele de intrare la accesul spectatorilor în circ dacă nu cumva sunt achiziționate on-line de pe vreo rețea controlată de niscaiva „actor statal”.
Am aflat cu stupoare astăzi că onor justiția română a stabilit la mijlocul lui ianuarie un termen în care să decidă dacă poate anula niște acte administrative emise de BEC în executarea unei hotărâri a CCR care a dispus anularea unor alegeri pe care anterior le validase. Desi justiția română știe foarte bine că hotărârile CCR nu pot fi atacate decât la instanțele celeste prezidate de Sf. Ap Petru și compuse din apostolii și ierarhii plecați la ceruri. Și unde „jăndarii” din sală sunt sfinții arhangheli. Respectând buna sa tradiție, justiția din România soluționează definitiv cauzele numai după ce spețele se rezolvă singure – vezi incompatibilitățile primarului Iohannis, condamnarea lui Liviu Dragnea etc. Probabil că acum în spețele electorale din România, sunt așteptate și vor trebui să fie primite și „concluziile” pe care le vor pune și părți lipsite de orice capacitate procesuală cum ar fi noul Departament de Stat al SUA sau noul Consiliu National de Securitate al SUA… Care probabil nu vor fi consonante cu hotărârile CCR sau cu dorințele Kaiserului de la București. Cel puțin așa circulă zvonurile prin târgul de vechituri din Wahington. Pentru că judecătorii români sunt independenți și se supun numai legii…
Dincolo de întârzierile aparent motivate și binecuvântate ale deciziilor din justiția română, problema majoră a partidelor și a clasei politice este că nu au înțeles absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat la alegerile din final de noiembrie și Ziua Națională. Se pare că decidenții politici nu au înțeles mesajul poporului elector sau l-au înțeles fundamental greșit. Personal mă așteptam ca partidele să se gândească să propună niște candidați noi absolut ireproșabili și incontestabili. Care să atragă atenția asupra lor. Care să corespundă „fișei postului„. Care să fie cunoscuți în lume. Și în marile capitale ale planetei. Sau măcar în capitalele statelor cu care avem parteneriate strategice, parteneriate extinse sau relații speciale. Măcar atât. Care să înțeleagă relațiile internaționale și care să poată să se facă ascultați cu autoritatea lor. Ale căror idei să fie analizate, nu să spună platitudini imbecile sau să tacă semidoct cînd sunt întrebați ceva de partenerii externi și nominalizați să răspundă. Care să nu absenteze ostentativ de la dineul oficial organizat la Washington la un summit mega-aniversar al NATO. Din cauză că s-ar supăra pe establishmentul NATO că nu-i suține pentru o funcție la care nu i-a propus nimeni. Care să nu plece, apoi, în aceeași noapte de la Wahington ca să ajungă la vila de la Neptun- Olimp pentru a juca golf cu pescărușii și porumbeii rezidenți pe plaja pe care olandezii nu au voie s-o lărgească pentru că devine digul reședinței inutilizabil. Și care, dupăt toate astea, să nu vină la București și să ne vândă nouă muritorilor pseudo-discursuri imbecilizante și pline de clișee despre valorile europene și euroatlantice. Care măcar, dacă tot merg la Paris și plătesc două tiruri de euro pe cazare, să stea la Hotel Ritz. Sau măcar undeva prin Faubourg.
Am înțeles că dintr-un primar de municipiu nu poți să faci președinte. Au arătat-o și Klaus și Traian și, mai nou, Bolo. Sunt un fel de jucători de șah talentați care vor să joace rugby. In ciuda greutății lor imense și a inabilităților motrice.
De asemenea, aș vrea să văd candidați care au curajul să ne prezinte și nouă echipele de consilieri prezidențiali încă din campania electorală. Să-i vedem și noi în carne și oase. Nu să aflăm cine sunt abia după ce sunt le numiți consilierii la propunerea invizibilă a unor fundații de la New York, Washington. Moscova, Beijing sau de unde ‘or mai fi propuși sau recomandați.
Eu sper în continuare ca și așa zișii proeuropeni ca și așa zișii suveraniști să poată produce candidați capabili de cele enumerate mai sus. Desi sunt conștient că am speranțe în van. Vor fi propuși tot „aparatcici” susținuți de nu știu cine și de pe nu știu unde și care, tare mi-e teamă că vor fi mai slabi decât foștii președinți. Și care după ce vor fi susținuți de gruparea filosofico- asistată social din Calea Victoriei, vor fi distruși imagistic tot de gruparea asta pentru că nu vor oferi stipendiile grosolan de mari necesare menținerii dimensiunilor hipertrofiate ale abdomenelor quasidiabetice ale membrilor grupării.
Din ceea ce ni s-a oferit până acum drept potențiali candidați, e clar că partidele nu au înțeles nimic din ce-și doresc românii. Și continuă mai rău ca la începutul anilor 2000. Or, asta înseamnă că unii candidați nepotriviți vor face obiectul promovării prin influențe invizibile de către marile puteri. Și aceste influențe vor fi malițioase pentru că toată lumea s-a obișnuit cu lideri români obedienți, servili și extrem de docili. Poate realiza cineva că în ultimii ani, Lucian Bode a fost ministru al transporturilor, al afacerilor interne și pentru o scurta perioadă al justiției? Lucian Bode care nu e capabil să construiască o frază coerentă în limba română… a reprezentat interesele statului nostru în fața unor lideri europeni și americani de certă forță… Oare înțelege cineva unde a putut ajunge țara asta?
Și acum venim cu candidați care habar nu au în nicio zonă de cunoaștere din sfera atribuțiilor prezidențiale. Si pe care nu-i cunoaște aproape nimeni relevant din nicio capitală – din UE, SUA sau de aiurea. Totuși după toate experiențele astea, zona „pro-europeană” (mă bușește râsul la propriu) va fi reprezentată de Crin Iohannis sau de Nicușor Iohannis? Oare președintele Iohannis nu a reușit să găsească un candidat mai digerabil care să-i asigure succesiunea absolut dinastică?
Atunci de ce ne-am mai mira că românii ar vota candidați exotici care PAR o idee mai credibili decât cei care au arătat în nenumărate rânduri că nu pot face mare lucru. Aflu din țară cu maximum de surprindere că „cineva”, nu știm cine, l-a propus de Dacian Julien Cioloș pentru funcția de ministru de externe. Sunt absolut șocat pentru că pe dom’ Dacian singurul lucru care-l mai recomandă este faptul că s-a născut la Pericei – Sălaj. Și care, cel mai probabil, din cauza apartenenței sale vădit söröșiste ar avea probabil interdicție de intrare la Departamentul de Stat al SUA în mandatul lui Trump. Ca și în alte capitale europene.
Cu asemenea candidați este foarte posibil să avem alte „imixtiuni”. Din partea actorilor statali și nestatali. „Nestatalii” sunt în România. Nu au avut niciodată forță pentru că bătrânul domn George (sau Gyorgy) nu a pus niciodată accent pe recrutarea eficientă a cadrelor. A mers pe mâna lui Brucan și a altora ca el și a cheltuit degeaba sume imense de bani ca să educe neperformanții. Și și-a risipit orzul pe gâște. Dar cadrele „nestatalului” au fost preluate de alți „statali„. Și pe tine nu te-a informat nimeni.
Atât doar că stategicii și euroatlanticii urmăresc ce fac „nestatalii” în România. Și realizează că tu și arhanghelii tăi sunteți în concediu legal de odihnă de vreo zece ani. De asta nu te mai susține nimeni dintre occidentali nici măcar pentru primar în comuna Axente Sever. Când „nestatalii” preluați de „statalii ostili” erau lângă tine la Cotroceni în grupuri de lucru, nimeni din România nu ți-a zis „șefule, nu e bine, no…„. Dar strategicii se uitau și nu le venea să creadă ce văd. Și au înțeles cu subiect și predicat cum și cu cine au jucat cei „nestatali” din jurul tău abia pe 18 ianuarie 2022. Chiar dacă au avut confirmarea absolută abia pe 25 februarie 2022. Chiar nu v-a dat de gândit că toți rumânașii care se apropiau periculos de mult de idealurile lui Jefferson, Adams și George Washington deveneau peste noapte plagiatori, hoți și corupți? Chiar nu v-a dat de gândit că toți rumânașii care se îndepărtau periculos de mult de obiectivele țarului Petru I, Stalin și Brejnev deveneau peste noapte plagiatori, hoți și corupți? Și erau executați imediat de autoritățile r.o.m.â.n.e. (na, că am spus-o și pe asta, îmi cer iertare!). Chiar nu v-a avertizat nimeni că nestatalii de la noi năvăleau și îi pulverizau imediat pe toți cei care supărau „statalu’ ” interferent în „trebile noastre interne”? Iertați-mă, (știți că desi nu v-am votat, apreciez cu toată ființa mea ce imperiu de putere ați reușit să creați alături de acel admirabil Sancho Pancha al dvs – numit Edi Hellvig), am și eu voie să consider că ați fost președinte fără să vă dați seama. Adică pentru a cita din fișele de post ati avut nevoie de zece ani de – „termen de acomodare”. Mai merg încă zece ani, nu-i așa?
Acum, măcar v-ați familiarizat cu atribuțiile din fișa postului. Și ca să va fac o confidență nesecretă sau nesecretizabilă, cel mai probabil că ați devenit nefrecventabil în toată lumea, dar ce mai contează asta. Idea esențială e că ce lăsați drept candidați potențial succesori vor conduce inevitabil la revalorizarea și aprecierea mandatului dvs peste 5 ani sau 9 ani. Până atunci, la ce candidați ne propuneți și dvs și ceilalți actori politici cred că e nevoie să dați temă de schițare de pe acum a motivării noii hotărârii CCR de anulare a alegerilor din martie, aprilie, mai sau când s-or mai organiza. Nu va ieși „cine trebuie”. Mai ales dacă „nestatalii ostili” vor găsi vreun candidat cu adevărat impecabil. Și „mi ți-l promovează” pe rețeaua condusă de doamna Lizica de iese omu’ cu 90 % din turul I. Și nu vei putea spune apoi că rețeaua competent condusă de doamna Lizica e vreun tiktok chinezesc sau vreun rusism. Că după aceea scade valoarea acțiunilor rețelei la Bursa de la New York. Și se supără „strategicii”. Si „statalii”. Și, văzuși, cum zic oltenii, că mai fuse un oltean din Scornicești care crezu că-i îmbârligă și pe „strategici” și pe „statali”. Și nu-i fu bine…
Mihai MARCOCI
