Editorial P.M.MARCOCI
Am crezut mult timp ca am reușit să trăiesc până la această vârstă non-matusalemică perioade unicat ale istoriei cu bunele și relele lor. Dar ca de obicei, Guvernul României îmi arată că poate surprinde negativ și ridicol orice contemplare a timpului și trecutului personal. Am realizat fără să vreau că sunt contemporan cu cel mai creativ guvern din lume. Ideile de reformă pe care le are guvernul Bolojan sunt absolut unice pe planetă. Nimeni nu s-a mai gândit asemenea soluții pentru că sunt atât de anormale încât, probabil, că în alte țări de pe planeta asta ar fi dus la căderea imediată a guvernului.
Să ajungi să impozitezi lăuzele în condițiile în care te plângi de o scădere demografică accelerată, să ajungi să iei banii din bursele elevilor și studenților pentru contribuțiile de sănătate, să ajungi să iei contribuție de asigurări sociale de la veteranii de război și deținuții politici este ceva dincolo de limita la care o persoană normală psihiatric s-ar fi putut gândi. Probabil și dacă ar fi consumat ceva „recreative„. Legale sau ilegale. E trist că am ajuns să trăim așa ceva, e trist că se va ajunge în punctul în care vor fi taxați până și călugării pentru contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și toate astea în timp ce aristocrații guvernamentali sunt rugați (rețineți „sunt rugați” !!!!) să și reducă salariile. Deci „eficientul” guvern Bolojan, cel atât de agresiv și impulsiv în măsuri de reformă, taie de unde te aștepți mai puțin pentru ca pe mogulii publici să-i roage. Explicându-ne, vezi Doamne, că ei au încheiat nu știu ce contracte de management, că au clauze de reziliere oneroase ș.a.m.d. Aproape să le plîngi de milă, nu alta… Nici măcar comunismul nu s-a gândit să taxeze călugării! Dar acum guvernul Bolojan a dus comunismul la alt nivel!
Deci voi, reprezentanții statului român care este acționar majoritar în toate companiile astea, ajungeți să-i rugați, implorați și binecuvântați pe reprezentanții, culmea, pe reprezentanții numiți tot de voi (statul roman) să accepte să-și reducă salariile sau indemnizațiile. Păi rezolvați toată problema, simplu și eficient, prin hotărârile consiliilor de administrație sau printr-o banală hotărâre de guvern. În care stabileați că niciun conducător de instituție publică respectiv companie a statului nu are voie să aibă un salariu mai mare, să spunem, de maximum opt ori salariul mediu net pe economie. Dacă au profit companiile pe care aceștia le conduc, le stabileați o cotă maximă de participare la profit. Ca să premiați performanța, că tot umblați cu performanța în gură toată ziua. Și ați fi rezolvat problema imediat. Fără rugăminți, fără sudălmi, fără campanii populiste absolut jegoase și fetide în care să ne arătați cât de implicați sunteți în slujba așa zisului bine public. Însă lăsați impresia că vouă vă plac soluțiile, să le spunem, complicate. Realitatea imediată este că nu vreți să rezolvați problema asta. Și de fapt, vă e teamă că dacă mogulii ăștia ies public să vorbească câte soții, amante, nepoate, nepoți, cumnați etc ai „clasei politice” sunt salarizați și „indemnizați” aiurea în companiile astea, ar fi rău, inclusiv pentru voi cei de acum. De multe ori, pilele astea primesc veritabile căruțe de bani fără să treacă cu lunile pe la muncă sau fără să știe fizic unde au biroul.
Totuși, e foarte greu de înțeles cum puteți fi atât de creativi și să vă gândiți la niște soluții care pot părea dincolo de normalitatea psihiatrică. Ne spuneți că marii manageri publici își vor reduce salariile dar în ce cont de trezorerie vor plăti partea la care vor renunța? Pentru că dacă vor lăsa banii ăia în profitul companiilor respective statul chiar pierde, pentru că impozitarea profitului și chiar și cea dividendelor, care astfel s-ar cuveni tot statului, este inferioară impozitării unor venituri din salarii. Dar, mă rog, astea sunt detalii, nu trebuie să vă complicați deciziile cu ele, pentru că oricum n-ați dovedit vreo clipă că înțelegeți fiscalitatea, că înțelegeți economia sau că, în general, ați înțelege ceva…
La limita demenței este că ați ajuns să tăiați din sporul de condiții periculoase și vătămătoare și pentru pompieri, polițiștii și jandarmii de pe stradă sau pentru salvamontiști. Și pentru alte persoane care lucrează în condiții de pericol incredibil de mare zi de zi. Oare, vreunul dintre domniile voastre cei care ați găndit asemenea soluții, ați trecut de vreo examinare neuropsihiatrică? Nu credeți că a venit momentul în care să introducem această testare neuropsihiatrică obligatorie înainte de a ocupa orice funcție publică? O cerem, până la urmă, oricărui purtător de armă și e normal să o cerem și pentru cei care iau decizii care pot nenoroci un popor.
Și eu, personal, nu înțeleg de ce ați mai luat toate măsurile astea să zăpăciți un popor întreg dacă până la urmă tot va trebui să dați afară circa 20 – 25 % din funcționarii publici, militari, polițiști etc? Dar nu v-am auzit nimic despre creșterea veniturilor statului prin promovarea investițiilor mari și mici, despre investiții inovative, despre valorificarea resurselor minerale și de materiale rare ale Romaniei. Nimic. Doar tăieri și disponibilizări. Fără să se simtă nimeni jignit, dar soluții cu tăieri și disponibilizări poate să vadă oricine, chiar și un alienat mintal.
Conf.univ.dr. Petrică-Mihail MARCOCI
