Editorial P.M.MARCOCI
Alegerile din noiembrie au trecut și au oferit cea mai mare surpriză electorală planetară a anului 2024. Candidatul invizibil pe rețelele media tradiționale a ieșit pe locul I, după primul tur, punând la îndoială eficiența televiziunilor, institutelor de sondare a opiniei publice ș.a.m.d. care se mufaseră puternic la disponibilitățile financiare ale partidelor sau altor actori interesați în promovarea unor politicieni parteneri, obedienți sau aserviți prin diverse mijloace. Și pentru că inexplicabilul a prins societatea românească nepregătită, ca de obicei, s-a recurs la inedita variantă a anulării integrale a turului I, desi instituția anulării integrale a unui tur de scrutin nu este stipulată în niciun act normativ. Mai ales că nu s-a vorbit decât accidental despre fraude electorale minore, incapabile de a afecta corectitudinea procesului de vot, în ansamblul său. Pe cale de consecință, oamenii merg în continuare pe fenta oficial numită anularea turului întâi; Și a fost o fentă la care s-a apelat, pentru că așa cum am spus mereu, președintele României este cel care s-a temut de posibilitatea finalizării scrutinului prin alegerea doamnei Elena Lasconi în calitate de președinte al României cu tot ce ar fi înseamnat armata soroșist – activistă din spatele domniei sale. Pentru ca fenta să funcționeze aparent eficace, populimii vorbitoare de limba română i se mai oferă cu multă generozitate darul de a se juca de a investigatorii în dosarul coifului dacic, de a se transforma în judecători incongnito în dosarul Nordis etc.
În tot acest joc de șah politic în care actorii pare că-și schimbă rolurile, domnul Călin Georgescu a continuat să -și execute partitura. Atâta doar că nu a mai putut să grăiască singurel în fața gadgetului unde își rostea gândurile simpluțe cu care seducea populimea, profesionist radicalizată de agenții venerabilului George Soros timp de 35 de ani. Dintr-o data a fost nevoit să înceapă să iasă în diverse emisiuni televizate sau podcasturi transmise pe internet și, într o atare situație, domnia sa a fost pus în fața necesității de a răspunde unor întrebări. Cel mai adesea deloc agresive sau prea puțin tendențioase dacă ne raportăm la scopul pentru care domnia sa candidează. Ultimul podcast realizat cu maestrul Cristoiu l-a determinat pe candidatul Călin Georgescu să facă niște afirmații care pot părea, la o primă vedere, profund agresive la adresa vecinului nostru, Ucraina. Asemeni tutror românilor desprinși total de realitatea imediată, care au așteptat reînvestirea președintelui Trump ca pe o a doua venire a Mântuitorului, domnia sa vorbea despre o situație care se aproapie de limita „patologică” a dreptului internațional public. Conform ideilor elucrubrante ale candidatului în cauză, dacă președintele Trump va iniția o politică de revizuire a frontierelor, atunci granițele Ucrainei vor putea fi modificate, în sensul în care parte din teritoriile actuale ucrainiene vor putea să fie preluate de Ungaria respectiv Slovacia și, după caz, România.
Ceea ce uită însă, domnul Călin Georgescu este că România a admis principiul juridic sacru al inviolabilității frontierelor și a semnat mai multe documente internaționale, în acest sens; vorbind aici despre Tratatul de Pace de la Paris din 1947, Actul Final de la Helsinki din 1975, Carta de la Paris pentru o Nouă Europă din 1990, tratatul bilateral româno-ucrainean încheiat în 1997 (în ideea în care atunci se aprecia că poate fi o scurtătură pentru aderarea României la NATO) și, ulterior, prin tratatele de aderare ale României la Uniunea Europeană. Or, să vii să le pui în discuție, după atâția ani de zile, ca admisibilitate a unui principiu pe care tu l-ai consacrat în politica externă poate conduce, fără doar și poate, la concluzia unei neseriozități inacceptabile pentru un candidat la președinția României. De altfel, domnia sa a dovedit că nu prea înțelege politica externă și, aș putea spune chiar că este novice în acest domeniu, mai ales că politica externă constituie unul dintre atributele fundamentale ale acțiunii prezidențiale. Tot atfel, e foarte important că nu a reușit și nu ne-a convins, până acum, că ar avea o echipă de specialiști în spatele domniei sale.
Afirmațiile adesea lipsite de conținut, ideile disruptive ce par desprinse de orice realitate au devenit marca personală a candidatului exotic, refeințele obesesive la divinitate, la identitatea națională arată lipsa de soliditate a demersurilor politice ale domniei sale. Însă este foarte interesant că în ecuația invalidării domniei sale și-a făcut loc, încet încet, Ministerul Afacerilor Externe de la București. Extrem de discret în legătură cu orice evoluție electorală, Ministerul Afacerilor Externe de la București a reușit printr-un comunicat oficial postat pe rețeaua X să ia poziție, oarecum indirect, împotriva declarațiilor domnului Călin Georgescu. Ne putem întreba dacă această postare poate fi considerată drept un comunicat oficial. Oricum constituie o modalitate de acțiune publică prin care diplomația română își exprimă dezacordul față de aceste declarații ale posibilului candidat pentru viitoarele alegeri prezidențiale referitor la modul în care acesta vede relațiile cu statul ucrainean. Ori inviolabilitatea frontiereleor recunoscute oficial de statul roman este principiu de drept constitutional. Cine-l încalcă, încalcă automat și constituția. Ministerul Afacerilor Externe a exprimat o poziție OFICIALĂ în legătură cu faptul că statul roman își respectă angajamentele internaționale asumate. Nu este treaba MAE dacă un candidat din România încalcă sau nu constituția. Dar intră în atribuțiile MAE să informeze comunitatea internațională că statul roman își respectă obligațiile. „Pacta sunt servanda” așa cum spuneau romanii. Și cum a repostulat marele jurist olandez Hugo Grotius atunci când a extras din dreptul natural, principiile dreptului international public. Oare mizeriile care ne-au condus și quasi-nulitățile care vor să ne conducă au auzit măcar de Hugo Grotius? Trebuie amintit, ca simplu detaliu, și faptul că postarea Ministerului Afacerilor Externe a fost realizată pe rețeaua condusă de exoticul miliardar american, aflat în anturajul imediat al președintelui Donald Trump. Este o postare care are imagine și drapele. Este o postare pe un canal official, chiar dacă, repet, nu are calitatea de comunicat oficial. Și nu poate avea calitatea de comunicat oficial din simplul motiv că domnul Călin Georgescu nu are niciun fel de calitate oficială și acesta este și motivul pentru care Ministerul Afacerilor Externe nu putea să ofere o poziție oficială sub forma unui comunicat. Dar este foarte important să înțelegem că atunci când Curtea Constituțională a României a decis invalidarea candidaturii doamnei Diana Șoșoacă, această operațiune de invalidare s-a produs fără a exista documente care să emane de la instituții sau autorități oficiale ale Statului Român prin care să se constate încălcarea constituției. Atunci judecătorii CCR s-au pronunțat în calitate de telespectatori sau consumatori domestici „de internet”. Lucru care, de altfel, le-a fost reproșat de unii comentatori, cum a fost și cazul meu. Deși doamna Șoșoacă era senator al României și se bucura de beneficiul imunității absolute a opiniilor exprimate. Acum ne vedem puși în postura în care, în cazul domnului Georgescu, Curtea Constituțională a României are deja un prim element de luat în considerare. O postare oficială a diplomației române poate servi acestui demers, respectiv invalidării candidaturii domnului Călin Georgescu. Dacă lucrurile vor evolua pe această direcție, rămâne de văzut. Este cert că acum a apărut o primă cărămidă în această construcție care vedem cum va fi finalizată.
Exoticul candidat Călin a trebuit să iasă, cum se spune, la joc. Și s-a lăsat descoperit „în apărare”. Este destul de analizabil și discutabil în faptele și acțiunile proprii. A mai comis însă, una la fel de gravă. A solicitat un boicot al lanțurilor de supermarketuri, motivând prețurile mari practicate de acestea. Neînțelegând că principiul liberei concurențe este și el CONSTITUȚIONAL!!! Și că populimea își alege singură furnizorii de mâncare, apă sau alcool. Pe criteriile ei imanente, dar piața funcționează singură. Cei care riscă să practice prețuri mari dispar singuri de pe piață pentru că așa funcționează piața. Acum că oameni care nu înțeleg mecanismele economice vor să ajungă președinți, asta nu poate exprima decât situația deplorabilă în care se află țara asta după 3 decenii și jumătate de așa-zisă alfabetizare și democratizare soroșistă. Dar cu îndemnul la boicotarea supermarketurilor, exoticul a mai încălcat o dată constituția. Poate postează și Consiliul Concurenței vreo poziție oficială pe Facebook… Și mai apare o cărămidă necesară invalidării. Și dacă o ține tot așa, până în aprilie, o să scoată CCR un compendiu cu motive de invalidare a exoticului candidat.
De o lună și jumătate mă întreb, în continuu, dacă exoticul candidat chiar are doctoratul în pedologie condus de eminentul profesor Ion Munteanu. Profesorul Ion Munteanu a fost o somitate în domeniul pedologiei. Era consultat în probleme de științele solului de autorități din state care economic sunt la ani-lumină de România. Profesorul Munteanu a fost (Dumnezeu să-l odihnească!) tatăl colegului meu de bancă din școala generală, unul dintre cei mai buni prieteni de ai mei; a cărui prietenie m-a însoțit toată viața și mă onorează. Era un tip de o rigurozitate și severitate pozitivă dusă la extrem. O veritabilă personalitate academică. Un om cu principii solide pe care le-a practicat toată viața. Chiar și în perioadele cele mai dificile ale comunismului. De asta îmi vine greu să cred că o asemenea somitate academică internațională ar fi condus cercetarea doctorală a exoticului. Mai ales că mă așteptam ca până acum o domniță din Vatra Dornei să fi năvălit în bibliotecă și să fi cercetat niscaiva similarități din teza de doctorat a exoticului candidat cu texte din lucrări anterior scrise de alți autori. Dar, probabil că nu a venit, încă, contractul… Narâșkin și Patrușev sunt ocupați cu alte probleme acum. Nu mai au timp să se ocupe de respectarea standardelor academice din România. Cum au fost în cazul unor, să zicem, la întâmplare, Gabriel, Petre, Bogdan, Alexandru-Cătălin, Darius, Nicolae-Ionel, Lucian-Nicolae, cu tot neamul lor cel binecuvântat…
Mihail MARCOCI
